Mângâierea delicată a buzelor tale, completată de atingerea părului șaten ce se revarsă elegant peste umerii suavi imbrăcati de palmele mele, sclipirea fascinată din privirea ta căpruie, mirosul dulce-înțepător și copilăresc, parcă ușor alintat dar în același timp definitoriu, vocea plutind și reverberând lin contemplă aerul, iar imediat apoi urechile-mi fascinate de glasul feeric, precum priveliștea unei ninsori dese, privită alături de tine, cu capu-ți culcat pe pieptul meu, ascultând ale inimi-mi bătăi pripite, la adăpostul unei pături confortabile și a unui foc de șemineu.
Te regăsești? Dacă da, te înșeli! Nu ești tu, e Ea. Acea Ea.
Mi-e dor de râsul tău. Mi-e dor să îți simt pielea. Aș putea să fac o listă întreagă desfășurată poate pe un infinit papirus imaginar cu părți care îmi lipsesc din tine. Însă aceea ar fi o lista irelevantă…doar o înșiruire egoistă a unor evidențe empatice.
Însă acum mi-e mai dor de mine…de mine, cel din noi.
Ideal? Cliseic? Ei bine, afară ninge…în aer e rece; iar asta mi-e doar fantezia de iarnă.
link > Leonard Cohen – In My Secret Life
D.P.
Dinu Popescu 
Publicat de