Straini în noapte

 Privește! Sunt stele sub clar de Lună,
 Așa era și când ne-am întâlnit,
 Era idilic, feeric, chiar clișeic,

 Al nostru unic început finit.

 Privirea-ți căpruie, ochii-mi fascinați,
 Glasul lin reverberând în noapte,
 Pe plajă, pe nisip noi stam culcați,

 Printre cuvinte, mângâieri și două șoapte.

 Și legăminte-n valuri ce curgeau,
 Rostite din speranțe de iubire;
 Poeme adânci buzele ne scriau,

 Pe frunte, gât și coapse-n întuneric.

 Pasiune, vise și un dulce vin,
 Așa e o poveste de iubire,
 Cu gust bogat și-aromă de pelin,

 Lucește pân` se stinge clar și sferic.

 Acum, aceași ochi privesc distant,
 Și detașat, chiar dureros de rece;
 Totul e diferit, nimic nu s-a schimbat,

 Doar timpul, placid, in valuri trece.

 Precum trecem noi,
 Doi straini în noapte,
 Ca și cum în veci

 Nu ne-am fi cunoscut.

 Nu ne-am fi iubit…

D.P.

Reclame

Ultima privire

 Vreau să te privesc, dar în tăcere,
 Să îți contemplu fiecare gând,
 Amintindu-mi clipe și crâmpeie

 Și conturând un ultim legământ.

 Vreau să te privesc cu ochii minții,
 Cu aceeași profunzime și căldură
 Lipsită de străfulgerarea rece

 Și de coșmarul unei nopți de ură.

 Vreau să te privesc de la distanță,
 Și poate că așa e cel mai bine;
 Să te sărut, să te descos în ceață,

 Dar detașat, de tine și de mine.

 Vreau să te privesc la malul mării,
 Sau chiar pe piscul unui vârf de munte,
 Pe-alei ce înconjoară azi uitarea,

 Știu că tu nu mai vrei s-auzi chemarea.

 Vreau să-ți arunc o ultimă privire,
 Precum al verii ultim dulce-apus;
 Plutesc efemer pe-adierea uitării,

 Mă las purtat inert, de valuri dus.

 Vreau să te privesc,
 În zadar.
 D.P.