„Pe Pământ avem de toate,
Și mai bune, și mai rele…”
Prin orașe, pe la sate,
Vremuri dulci ori clipe grele.
Pe Pământ avem un timp,
Poate mult sau prea puțin,
Mai trăim un anotimp,
Sastisiți de-un veac hain.
Pe Pământ avem și sentimente,
Și iubire, ură și pustiu,
Ne-amăgim, plini de resentimente,
Apoi plângem pentru omul ce-a fost viu.
Pe Pământ avem un ceas abstract,
Pe pământ avem o mare-nlăcrimată,
Avem valuri, avem graiul de satrap
Și deasupra Steaua-ntunecată.
Pe Pământ avem nevoi eterne,
Chiar de noi trăim aici puțin,
Mai normale, uneori prea terne,
Mie dați-mi doar un strop de vin.
Pe Pământ avem destule clipe
Să iubim și să urâm nespus,
Ca-n acele vechi stereotipe
Întrupate-n sufletul supus.
Pe Pământ avem poeți și artă,
Muzicieni, ori pictori și actori,
Toți alcătuiesc a lumii cartă,
Imolați de-atâția detractori.
Pe Pământ avem tot ce dorim,
Dară niciodată nu-i destul,
Toate până-n ziua ce pierim,
Alungați de trupul prea sătul.
Pe Pământ avem un Univers,
Universul are un Pământ;
Eu închei lăsând un ultim vers
Care va pluti pe-aripi de vânt.
În memoria lui Adrian Păunescu.
D.P.
Dinu Popescu 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.