Și-n ce n-a fost.
Și romantismul ce le-ncheagă…dar și tu.
Ai fost o nestemată-ntre iubiri.
A dat existenței un blând rost.
Aș vorbi, dar nu știu ce să spun…
Niciun strop din amintirea ta.
Și-n ce n-a fost.
Și romantismul ce le-ncheagă…dar și tu.
Ai fost o nestemată-ntre iubiri.
A dat existenței un blând rost.
Aș vorbi, dar nu știu ce să spun…
Niciun strop din amintirea ta.
Să fim din nou copii.
Nu mai auzi chemarea…
Cuminţi şi singuratici.
Amoru-ţi fuse scopul.
De ce s-a întâmplat?
Să credem în poveşti.
Pierduţi de orice ură.
Nu ne-am mai regăsit.
M-aş închina…Amin.
Să fim din nou copii.
Pe-aleea cu suspine.
Rămase-n amintiri.
Din focul cel pierdut.
Nici dragostea nu ţine…
Mă umple de poveri.
Se pierde în etate.
În viaţă un turist.
Aşa mai trece-o seară.
A mai trecut o vară…
Nu pot să fiu un artist
Fără să fiu un om trist..
Am nevoie de trăiri,
De povești și de iubiri.
Nu pot să fiu un actor
Fără să fumez de zor…
Nu interpretez nimic
Dacă nu bag un cui, zic.
Nu pot să pictez tablou
Fără muză și erou…
Dar pot să pictez ceva,
Un ungher, inima ta.
Nu pot să scriu niciun vers
Fără gândul cel imers
Adânc în cupa de vin –
Disperare și suspin.
Nu pot să cânt nici o strofă
Fără bis și fără sol
Și un mic strop de alcool,
Vai, ce muzicant frivol.
Nu pot să fiu un artist
Cât în viață sunt turist;
Dați-mi un pahar de vină,
Să mă-njunghie drept în splină.
D.P.
Stihul vreau să-mi fie fulg de nea.
Niciun strop din eu nu mai discern.
Beau, fumez, iubesc…să pot să scriu.
Să fiu breaz precum perenul cal troian.
Restul precum mine or pieri.
Simt şi eu amarul slăbiciunii.
Tot ce ştiu e că odată voi sfârşi.
Ăsta-l pot numi al vieţii ţel.
Calea mea prin ele mi-oi croi.
Că am fost poet, om crud sau blând.
Mă văd pe mine cel
Din Universul paralel,
Iată-mă, chiar acolo,
Beau un vin și sper,
Sper că undeva,
În alt Univers,
Iubesc multe dame,
Scriu vers după vers.
Mă văd pe mine cel
Din Universul paralel,
Poate sunt mai falnic,
Sau mai tinerel;
Mă întreb, dar, tainic,
Sunt tot menestrel?
Of, așa departe-i
Universul paralel.
Mă văd pe mine cel
Din Universul paralel,
Parcă sunt mai trist –
Tot posac de fel…
Cine oare acolo
M-o fi abătut,
Prin ce muze oare
M-oi mai fi pierdut?
Mă văd pe mine cel
Din Universul paralel,
Oare-oi fi doar unul,
Sau mai mulți, stingher
Mă las purtat de gânduri,
O fi tot efemer?
Cum o fi peisajul
În Universul paralel?
Mă văd pe mine cel
Din Universul paralel,
Am mai scris o carte,
Sau un bilețel,
Dar…o fi tot noapte,
Sau doar zi? Cum cel
Eu din Universul paralel
Oi fi?
Și când n-oi mai fi aici,
Voi rămâne doar acel
Ce dăinuie încă
În Universul paralel;
Și de o fi bine,
Sau de-o fi mai greu,
Tot mai bine pare
În Universul unde
Ființez eu…
Paralel.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.