Scrisoare din al doisprezecelea ceas
Ultima poveste, strigătul suprem.
Și cu paradoxul fac un legământ.
Care este scopul în planul cel mare?
Pierzi revelatorul adevăr suprem.
Ignoranța vie-i răul ce-l blamăm.
Ce e autentic hai să ne-ntrebăm.
Când speranța moare, privești relaxat.
Unul joacă jocul, altul țese-n ceață.
Din glasul cel sfânt ce a mai rămas?
Contemplând distant un paradis pierdut.
Curând.
"Freedom fighters live forever"
În Răspăr
Fără să îmi pese dacă stă sau trece.
Să păstrez distanța, asta mi-e speranța.
Amintire-i vie, omu-i veșnic trist.
D.P.
O stâncă
În mii de ani nu s-a clinitit un pas.
S-aștepte o clipă ei nu conteneau.
În taină se scurgeau, frecvent, în vid.
Oropsite de credința că există rai.
Fără să-i pese de capriciile de stea.
Din paseismul ei cel blând și sfânt.
D.P.
În larg
Atârnă pe catarg steagul final.
Un pescăruș zboară departe pe fundal.
Pe dreptu-i umăr șade un papagal ștrengar.
Iar marea ne va fi veșnicul cimitir.
În adâncuri ancora se-afundă domol.
Și apoi zbor.
D.P.
Alchimie
Straini în noapte
Al nostru unic început finit.
Printre cuvinte, mângâieri și două șoapte.
Pe frunte, gât și coapse-n întuneric.
Lucește pân` se stinge clar și sferic.
Doar timpul, placid, in valuri trece.
Nu ne-am fi cunoscut.
Nu ne-am fi iubit…
D.P.
Ultima privire
Și conturând un ultim legământ.
Și de coșmarul unei nopți de ură.
Dar detașat, de tine și de mine.
Știu că tu nu mai vrei s-auzi chemarea.
Mă las purtat inert, de valuri dus.