Din trecut

 A mai trecut o clipă,
 A mai trecut un veac,
 Pe-a timpului aripă,

 Efemer și neînfricat.

 Am mai băut un vin,
 A mai trecut un ceas,
 Când sub a nopții Lună

 Stelele prind glas.

 A mai trecut platonic –
 Amară o iubire;
 Placid și nestatornic,

 Nu-mi mai ies din fire.

 A mai trecut un gând,
 Din a speranței vină
 Se întrevede-n zare

 O brumă de lumină.

 A mai trecut o lecție,
 Am mai trecut un test,
 În a vieții corecție,

 Destoinic sau pe șest.

 Am mai trecut pe-aici,
 M-am perindat pe-acolo,
 Un Veni, Vidi, Vici,

 Dar cum o fi dincolo?

 Am mai trecut în doi,
 Unul pe lângă altul,
 Privindu-ne în ochi –

 Așa ne-o fi fost datul.

 Am mai trecut pe-a lumii
 Sinuoasă potecuță,
 Sub roua dimineții

 Se răsfira pierdută.

 A mai trecut un vers,
 Mai izbăvesc o strofă;
 Pe calea mea am mers

 Cu o sclipire-amorfă.

 Acum mă trec și eu,
 Va las un gând final;
 Mă duc să mă petrec

 Pe cerul ancestral.

Am trecut eu,
Veți trece voi;
Viața-i un val
Accidental.

D.P.

Dinu Popescu

In vino veritas

Mai dă-mi un pahar de vină,
Roşu şi înțepător,
Să descânt a nopții taină

Ce mă scânteie de dor.

Mai toarnă-mi un pic din sticlă,
Să mai beau măcar un strop,
Gustul tainic mă furnică,

Să-l alung din cap nu pot.

Umple somelier paharul,
Din butoiul cel de veci,
Să-mi înec în el amarul

Nopților blânde și reci.

Iar când o-nvăța să înoate,
Să mai verşi încă un val,
Sec, plin de singurătate,

Pentru gândul cel final.

Hai Dionis, vino Bacchus,
Să bem și să ne-amăgim
Că în lume e dreptate

Și clipa o păcălim.

Vinul ascultă cum vina
Îi șoptește bând tihnit,
Iar apoi stinge lumina

Peste veacul cel sfârşit.

Dulce, sec, amar ori acru,
Precum viața vinul este,
În divinu-i buchet sacru

Șade-o eternă poveste.

D.P.

Dinu Popescu