noiembrie 2017 – Dinu Popescu

Adio, România

Unde ne sunt poeții

Pierduți printre păcate?

Distrași de-amarul sorții,

Atrași către etate?

Unde ne sunt actorii

Șăgalnici, mucaliți?

Din ramurile florii

Plecară veștejiți.

Unde ai țării pictori

Și-au lepădat pastelul?…

Iar bravii noștri ctitori

Au părăsit castelul.

Unde ne sunt studenții

Și emeriții lor?

Cine mai scrie cărți

Din nesecat izvor?

Unde ne e istoria,

Ștefan, Cuza, Mihai?

S-a golit vistieria,

Carnagiu-l vezi din Rai.

Unde o fi viitorul,

Sub jug l-am înrobit,

A emigrat poporul,

Apoi ne-am răzvrătit.

Cu tânga înainte,

Tângă e și-napoi,

Pierduți printre cuvinte,

Ne-am subjugat și noi.

Toți împărțim o culpă,

A ignoranței vină,

Iar veșnica ocultă

Ne-njunghie drept în splină.

Aleg să fac rocada,

Căci m-am pierdut cu firea,

Unde ne e izbânda,

Care ne e menirea?

Unde ne e speranța

Și unde-i omenia?

Rămas bun, libertate,

Adio, România…

D.P.

noiembrie 29, 2017martie 16, 2023

Dinu Popescu

Ultima seară

E ultima seară din ultima vară,

Vântu-i tot mai rece, cafeaua e amară,

Trag ultimul fum din țigară,

Scufund pana în călimară.

În odaia ticsită de vreme,
Privesc către mine din ramă

Spre timpul ce clipa o cerne;

Amintirile tainic mă cheamă.

Inerent în albumul cu poze,

Pierdut de orișice dramă,

Mă lepăd doar azi de psihoze;

Cortegiul în noapte aclamă.

Privesc infinitul în ochi –

Recunosc, simt o brumă de teamă…

Sper doar să nu îl deochi;

Mirajul subtil se destramă.

Scufund pana în călimară,

Trag ultimul fum din țigară,

Vântu-i tot mai rece, cafeaua e amară;

E ultima seară din ultima vară.

D.P.

noiembrie 24, 2017martie 16, 2023

Dinu Popescu

Pierdut poet

giphy (4)

Vreau să mă pierd, să mă pierd în tine,
În zâmbetul tău cald, în lacrimi și suspine,
Să înot, să zbor din valurile mării,
Mângâie-mi sufletul cu genele uitării.

Da, mă simt pierdut, pierdut de a mea vreme,

Atât de distras de timpul care cerne

Infinitul născut din incert absolut,

Mă pun mai abitir în răspăr, rezolut.

Pentru o clipă, cândva, ne-am pierdut împreună –
Un joc în doi, cu adevăr și minciună,
Și visuri și trupuri cinașe, sublime,
Frumos…dar păcat, căci frumosul nu ține.

Singur rămas, mai am doar un ceas
Să mă pierd de tot, dar tot sunt distras.
Ce o fi după ce noi toți n-om mai fi?
Azi m-am născut și simt că tot azi voi muri.

Du-mă departe, departe în noapte,
Mângâie-mi trupul cu vorbe deșarte,
Șoapte, cuvinte, exortații în van,
Zbor departe, mă afund în noian.

Amintiri s-au pierdut, iubiri s-au pierdut,
Am rămas înghețat, surd, orb și mut,
Inert pe catafalc, cu floarea pe piept,
Nimic nu mai simt, nimic nu mai aștept.

Nu mai scriu, nu mai cuget, nu mai cred,
Postumitate, astăzi te transcend,
Un alt val trecut, un ultim concert,
Mă așteaptă în față un etern prea incert.

Privind înapoi, vor spune cei noi:
„Azi am mai pierdut
Un poet.”.