Slalom prin Univers

Printre stele, printre nori,
Printre galaxii uitate,
Nedescoperite zări
Printre visuri spulberate.

Printre abisuri mii și mii,
Alte nopți și zile fade,
Zburau temerile vii,
Viața într-o clipă cade.

Printre măști de porțelan,
Traversate de etate,
Pe umeri de capelan
Șade-aceeași nedreptate.

Printre toți cei ce au fost
Și cei care or să vie,
Care-o fi al lumii rost,
În marea de penurie?

Printre gânduri ce se zbat,
Zăbovind la ceasul nopții,
Zburătorul rău blamat
Spulberă izbânda sorții.

Printre suflete sordide –
Prada propriei ignoranțe,
Blazate și cabotine,
Serbede, fără speranțe.

Printre tot ce-i vechi și nou,
Acum vin, de-acuma plec,
Suprimat de-acel cavou
Al anilor ce trec.

Printre ravisante taine
Excedate de divin,
Se-așează alte coroane
Cu miresme de pelin.

Timpul e ineluctabil,
Relativ – concept abstract,
Îl conjur imperceptibil
Să rămână în antract.

Printre toate-n Univers
Totul trece în divers;
Tot ce-a fost, tot ce va fi,
Avem în această zi.

D.P.

Dinu Popescu

Sărutul mării

 Îmbrățișează-mă val, sărută-mă mare,
 Când sub clar de Lună plină
 Rătăcit privesc în zare,

 Contemplând noaptea senină.

 Valul tău spumos și blând
 Mă curăță de tristețe;
 Al tău sur cântec plăpând

 Îmi șoptește noi povețe.

 Vreau să mă cufund în tine,
 Pierdut de ani și cicatrici,
 Iar Luna să mă aline

 Sub un dans de licurici.

 Falnică și languroasă,
 Ești brutală ori placidă,
 Într-o viață de angoasă

 Pe-a lumii cale sordidă.

 Te agiți și te calmezi,
 Iei și vieți, oferi și vise,
 Corăbiile le ghidezi

 Pe-a tale eterne seișe.

 Mai abitir tot mai departe,
 Nici măcar mai simt nisipul,
 Se afundă, dispar toate,

 Iară ție îți văd chipul.

 În larg mă perind acum,
 Nu mai simt nici pic de dor,
 Distanțat de-acest zbucium,

 M-adâncesc să pot să zbor.

 Îți zâmbesc de după val,
 Mă săruți, te iau în brațe;
 Totu-i vechi, totu-i actual,

 Alte valuri trec uitate.

 Contemplând noaptea senină,
 Rătăcit privesc în zare,
 Stelele și Luna plină

 Mă petrec spre detașare.

D.P.

Dinu Popescu