Aceea, Ea
„Eu vreau să fiu Aceea”,
Așa îmi zise ea,
„Aceea, și nu alta,
Vreau să fiu acea Ea.
Să-ți amintești de mine
În orișicare noapte,
De nu voi fi cu tine,
Să-mi simți dulcile șoapte.
Etern întipărită-n minte
Vocea-mi să-ți rămână,
Cele două cuvinte
Etern să ți le spună.
Și de vei vrea să fugi
Până-ți simți pieirea,
Oriunde te-ai ascunde,
Să-mi vezi mereu privirea.
Pe-alei când vei umbla,
Un gând să ai în minte,
Să simți cum mâna mea
De mână te cuprinde.
Când pleoapele le-nchizi
În somnul cel de moarte,
Să ai în amintiri
Aceleași blânde șoapte.”
Așa a zis, e adevărat,
Adânc m-a tulburat;
N-a fost nici prima, nici a doua,
Dar doar ea a contat.
Și n-am crezut la început,
Dar ea a fost vitează.
Acum am înțeles:
Doar ultima contează.
D.P.
Rătăciri lexicale
Călătorind în abisul nefiresc al pustietății.
Să treacă de a morții taină blând-severă.
Să vină, s-o privesc, să-i spun iar „bun-rămas”.
Călătorind spre-a nopții vină-ntunecată.
Oriunde și oricum totul e banal și în zadar.
D.P.
De-abia plecaseși – T. Arghezi
Zvâcniri toracice
Dar taci odată, băi, mai dă-te-n pana mea.
D.P.