Primele raze se întrevăd lin la orizont, răsărind boem din valurile mării, ca și cum tocmai au pus punct unei nopți fierbinți de dragoste, desfășurată în lumina umbroasă a lunii. O adiere blândă de vânt trece fugitiv prin părul meu, îndepărtându-se din calea lor, odată cu întunericul nopții. Undeva în spate, Luna privește implacabilă, lăsându-se purtată de rafala de vânt spre alte colțuri ale lumii unde este nevoie de plăcerea nopții. Plutind deasupra apei, mișcându-se tacticos precum un artist întârziat căruia îi place să se lase așteptat de public, își ia timp și spațiu ca să umple cerul cu lumină și valuri de căldură. Câțiva pescăruși zgomotoși îi anunță sosirea într-un dans pestriț, desfășurat chiar pe marginea dintre țărm și larg, în momentul în care lumina și întunericul își strâng mâinile în semn de la revedere. Victorios, artistul intră în scenă, zâmbind carismatic la vederea pescărușilor.
Răsăritul ăsta aș vrea să îl petrec cu tine, draga mea.
D.P.