GANDURI DE VARA

 Primele raze se întrevăd lin la orizont, răsărind boem din valurile mării, ca și cum tocmai au pus punct unei nopți fierbinți de dragoste, desfășurată în lumina umbroasă a lunii. O adiere blândă de vânt trece fugitiv prin părul meu, îndepărtându-se din calea lor, odată cu întunericul nopții. Undeva în spate, Luna privește implacabilă, lăsându-se purtată de rafala de vânt spre alte colțuri ale lumii unde este nevoie de plăcerea nopții. Plutind deasupra apei, mișcându-se tacticos precum un artist întârziat căruia îi place să se lase așteptat de public, își ia timp și spațiu ca să umple cerul cu lumină și valuri de căldură. Câțiva pescăruși zgomotoși îi anunță sosirea într-un dans pestriț, desfășurat chiar pe marginea dintre țărm și larg, în momentul în care lumina și întunericul își strâng mâinile în semn de la  revedere. Victorios, artistul intră în scenă, zâmbind carismatic la vederea pescărușilor.

 -Mi-a fost dor de tine, draga mea, îi șoptește suav ei.
  Firele de nisip se luminează, reliefandu-și auriul pătrunzător reflectat de razele sale.
  Fericirea nu e o stare ori un loc, nici o persoană sau un lucru, gând ori fapt. Fericirea nu e în experiența trecutului, și nici în visul incert al viitorului.
  Fericirea este Ea, Aici și Acum.

  Răsăritul ăsta aș vrea să îl petrec cu tine, draga mea.

link > Vama Veche – Vara Asta

D.P.

Reclame

UCIGAȘII DE VISE

 Îi veți întâlni mereu în călătoria voastră…îi vedeți aproape în fiecare zi, de cele mai multe ori îi și auziți, nu atât de tare ori de clar însă cum ar vrea ei. Și asta e bine.
Pentru că sunt ei, cei care vă spun să reveniți cu picioarele pe pământ, când vouă vă este atât de bine printre nori, ei, cei care vă spun că nu o să reușiți niciodată nimic cât timp veți face mereu doar ce vă place, sunt cei care nu au avut curajul și voința să-și urmeze visele iar acum încearcă să vă oprească și pe voi s-o faceți, ei, cei care spun că lumea e rea și malefică și că banii reprezintă scopul suprem, cei care preferă siguranța pe care le-o oferă capul plecat, în locul unui strigăt plin de curaj împotriva nedreptății, ei, cei care consideră că alții poartă răspunderea pentru întâmplările din viața lor, neavând curajul să își ia viața în propriile mâini și să accepte că sunt singurii răspunzători pentru felul în care evoluează aceasta, pentru bucuriile, tristețile, împlinirile și dezamăgirile pe care le-au trăit sau le trăiesc.
Cei care preferă știrile în locul muzicii, filmele în locul cărților, ura în locul iubirii, bârfa în locul comunicării, interesul și fățărnicia în locul prieteniei autentice.
Sunt eșecuri lamentabile și ambulante care însă au pretenția de a ne învăța pe NOI ce este succesul, fericirea, împlinirea, deși ei nu le-au cunoscut niciodată, pentru că le-a fost frică. Frică să lupte, frică să nu-i mai asculte pe ceilalți, să nu le mai pese de ce cred alții și să facă ce își doresc, ce le-ar fi putut aduce zâmbetul pe buze și împlinirea în suflete, frică de a îmbrățișa nonconformismul și de a crede cu nebunie într-un vis precum un răsărit de mai.
Sunt ei, îi cunoașteți și voi.

Iar opusul lor suntem NOI.
NOI, cei care suntem suficient de tineri și de nebuni pentru ca ei și strigătele lor, frustrările lor, să nu ne poată atinge niciodată. NOI, cei care suntem extrem de inteligenți, de destoinici, suficient de aroganți încât să fim convinși că știm și singuri ce e mai bine pentru noi, ce ne dorim, NOI cei care vrem să învățam din propriile noastre greșeli unice, irepetabile. NOI, care iubim intens, extaziant, pasional și nebunesc, care suferim cu aceași intensitate, iar când rănile se disipă și cicatricile se cauterizează, avem puterea să învățam din greșeli, să nu ne lăsăm învinși, sa ne ridicam și să o luam de la capat cu și mai multă forța, cu pasiune, cu și mai multă intensitate, cu extaz și cu o doză în plus de nebunie.
NOI, cei care TRĂIM, nu doar existăm, trăim, trăim fiecare clipa de fericire intens, care nu ne întrebăm ”cum ar fi fost dacă”, iar asta ne face să ne simțim al dracului de bine, chiar dacă reversul constă în  faptul că și clipele de tristețe și de dezamăgire le trăim la fel de intens și uneori asta doare al dracului de tare.
NOI, cei care suntem tineri și ambițioși, suntem puternici și suntem nebuni, atât de nebuni încât să credem cu tărie că visele noastre se vor materializa, vor deveni realitate, NOI cei care avem puterea să fim arhitecții propriului nostru Univers, ai propriei noastre vieți, să ne creionam singuri destinul cu creionul viselor, pe hârtia imaginației noastre.
NOI vom câștiga. NOI vom învinge . Iar ei vor pierde.
Pentru că NOI avem curajul, ei au lașitatea, noi avem puterea, ei au slăbiciunile, noi avem visele, iar ei realitatea, iar realitatea nu e cea pe care și-o dorește nimeni.
NOI avem cuvintele care lovesc și dor mai puternic decât orice, NOI avem nebunia și pasiunea, care nu ne dau voie să ne oprim și nici să renunțăm vreodată. NOI avem iubirea și speranța și visele.
NOI avem viitorul.
Și o țigară, mai avem nevoie de o țigară.
Sunt ei, ucigașii de vise.
Suntem NOI, cei pe care ei nu-i pot învinge.

link > Scorpions – Wind of change

D.P.

PUNCT.

 Una din marile probleme ale oamenilor constă în faptul că nu știu când să pună punct.
Tuturor le place la nebunie să facă abuz de virgule, profită de incertitudinea semnului întrebării și adoră siguranța pe care le-o oferă semnul exclamării. Orice, numai amărâtul ăla de punct nu, punctul ăla mic, care are puterea însă de a schimba atât de multe.
Ce nu înțeleg oamenii este faptul că viața, aidoma unui roman de succes, este compusă din mai multe capitole, divizate poate, la rândul lor, în mai multe părți, care puse consecutiv și privite retrospectiv, formează un o poveste, un tot, romanul vieții tale.
Ai citit vreodată o frază lungă, întinsă pe rânduri întregi, care după nenumărate virgule, puncte de suspenie și iar virgule își pierdea complet logica în fața ochilor tăi, tu, cititor al acestei interminabile fraze în care se succedau nenumărate virgule, ajungând să nu-ți mai amintești care era începutul frazei, să nu mai înțelegi care este logica continuării ei, ordinea înșiruirii ideilor, și să nu te mai intereseze care va fi momentul în care această înșiruire de cuvinte despărțite de virgule și puncte de suspensie se va sfârși, deoarece esența și-a pierdut demult logica?
Dar romanele, ce romane ai citit? Și dintre acestea, care te-au atras și impresionat cel mai mult?
Oare nu erau acelea împărțite elegant în capitole, cu o acțiune care se succedea logic, suspansul crescând treptat în jocul autorului cu personajele sale și destinul lor?
Pune punct și încheie propoziția. Pune punct și încheie fraza. Pune punct și începe un nou capitol.  Apoi pune punct, încheie-l și pe acesta, și treci la partea a doua. Pune punct cât ideea ta încă mai are o logică pe care măcar tu o să o înțelegi. Virgulele, semnul întrebării, al exclamării, punctele de suspensie, toate sunt utile, au rolul lor, la timpul lor, cât timp nu abuzezi de ele. Punctul însă te ajută să treci mai departe. Învață să pui punct înainte să ți se termine cerneala, ideile, foile. Învață să pui punct înainte să fie prea târziu.
Punct.
Și ia-o de la capăt.
.

D.P.