GANDURI DE VARA

 Primele raze se întrevăd lin la orizont, răsărind boem din valurile mării, ca și cum tocmai s-ar fi încheiat o fierbinte noapte de dragoste, consumată în lumina umbroasă a lunii.

 O adiere blândă de vânt trece fugitiv prin părul meu, îndepărtându-se din calea lor, odată cu întunericul nopții. Undeva în spate, Luna privește implacabilă, lăsându-se purtată de rafala de vânt spre alte colțuri ale lumii unde este nevoie de plăcerea nopții.

 Plutind deasupra apei, mișcându-se tacticos precum un artist întârziat căruia îi place să se lase așteptat de public, își ia timp și spațiu pentru a umple cerul cu lumină și valuri de căldură.

 Câțiva pescăruși zgomotoși îi anunță sosirea într-un dans pestriț, desfășurat chiar pe marginea dintre țărm și larg, în momentul în care lumina și întunericul își strâng mâinile în semn de „la revedere”.

 Victorios, artistul intră în scenă, zâmbind charismatic la vederea pescărușilor.

 – Mi-a fost dor de tine, draga mea, îi șoptește suav ei.
Firele de nisip se luminează, reliefându-și auriul pătrunzător reflectat de razele sale.

Fericirea nu e o stare ori un loc, nici o persoană sau un lucru, gând ori fapt.Fericirea nu e în experiența trecutului, nici în visul incert al viitorului. Fericirea este Ea, Aici și Acum.

Răsăritul ăsta aș vrea să îl petrec cu tine, draga mea.

link > Vama Veche – Vara Asta

D.P.

UCIGAȘII DE VISURI

 Îi veți întâlni mereu în călătoria voastră…îi vedeți aproape în fiecare zi, de cele mai multe ori îi și auziți, însă nu atât de tare ori de clar cum ar vrea ei. Și asta e bine.

Pentru că sunt ei, cei care vă spun să reveniți cu picioarele pe pământ, când vouă vă este atât de bine printre nori.

Ei, cei care vă spun că nu o să reușiți niciodată nimic cât timp veți face mereu doar ce vă place.

Sunt cei care nu au avut curajul și voința să-și urmeze visurile, iar acum încearcă să vă oprească și pe voi s-o faceți.

Ei, cei care spun că lumea e rea și malefică, aceia pentru care Banul reprezintă scopul suprem ce scuză orice mijloc inavuabil, cei care preferă siguranța pe care le-o oferă capul plecat, în locul unui strigăt plin de curaj împotriva nedreptății.

Ei, cei care consideră că alții poartă răspunderea pentru întâmplările din viața lor, neavând curajul să își ia viața în propriile mâini și să accepte că sunt singurii răspunzători pentru felul în care evoluează ea, pentru bucuriile, tristețile, împlinirile și dezamăgirile pe care le-au trăit sau le trăiesc.

Cei care preferă știrile în locul muzicii, filmele în locul cărților, ura în locul iubirii, bârfa în locul comunicării, interesul și fățărnicia în locul prieteniei autentice.

Sunt eșecuri ambulante, lamentabile, care însă au pretenția de a ne învăța pe NOI ce este succesul, fericirea, împlinirea, deși ei nu le-au cunoscut niciodată, fiindcă le-a fost frică.

Frică să lupte, frică să nu mai asculte de glasul unor efemeri „ceilalți”. Le-a fost frică și le-a lipsit Curajul.

Curajul să nu le mai pese de ce cred alții, de a face orice își doresc, orice le-ar fi adus zâmbete pe buze și împlinirea în suflete, fără temeri și fără regrete.

Curajul de a îmbrățișa nonconformismul, de a crede cu nebunie într-un vis blând precum un răsărit de vară.

Sunt ei, îi cunoașteți și voi.

Iar opusul lor suntem NOI.

NOI, cei care suntem suficient de tineri și de nebuni pentru ca ei și strigătele lor, frustrările lor, să nu ne poată atinge niciodată.

NOI, cei care suntem extrem de inteligenți, destoinici și suficient de aroganți încât să fim convinși că știm orice mai bine decât oricine, încât să strigăm că doar noi avem dreptul și obligația să alegem pentru noi.

NOI, cei care vrem să învățam din propriile noastre greșeli unice, irepetabile.

NOI, cei care iubim intens, extaziant, pasional și nebunesc, care suferim cu aceeași intensitate, iar când rănile se disipează și cicatricile se cauterizează, avem puterea să învățam din greșeli, să nu ne lăsăm învinși, sa ne ridicam și să o luam de la capăt cu și mai multă forța, cu pasiune, cu și mai multă intensitate, cu extaz și cu o doză în plus de nebunie.

NOI, cei care TRĂIM, nu doar existăm, trăim intens, trăim pe culmi, trăim fiecare clipă de fericire ca și cum totul s-ar sfârși odată cu ea.

Nu ne întrebăm niciodată „cum ar fi fost dacă”, iar asta ne face să ne simțim al dracului de bine, chiar dacă reversul constă în  faptul că și clipele de tristețe, de dezamăgire, le trăim la fel de intens, plătind cu dureri lancinante fiecare zâmbet extatic.

NOI, cei care suntem tineri și ambițioși, suntem puternici și nebuni, atât de nebuni încât să credem cu tărie că visurile noastre se vor materializa întocmai, NOI cei care avem puterea să fim arhitecții propriului nostru Univers, a propriilor vieți, să ne creionam singuri destinul, cu creionul visurilor, pe hârtia imaginației noastre.

Ei…vor pierde. NOI vom câștiga. NOI vom învinge!

Pentru că NOI avem curajul, ei au lașitatea, noi avem puterea, ei au slăbiciunile, noi avem visurile, ei realitatea, iar realitatea nu e cea pe care și-ar dori-o.

NOI avem cuvintele care lovesc și dor mai puternic decât orice.

NOI avem nebunia și pasiunea – aghiotanți care nu ne dau voie să ne oprim și nici să luăm în calcul să renunțăm vreodată.

NOI avem iubirea și speranța și visurile.

NOI avem viitorul.

Și o țigară, mai avem nevoie de o țigară.

Sunt ei, ucigașii de visuri.

Suntem NOI, cei pe care ei nu-i pot învinge.

link > Scorpions – Wind of change

D.P.

PUNCT.

Una din marile probleme ale oamenilor constă în faptul că nu știu când să pună punct.

Tuturor le place la nebunie să facă abuz de virgule, profită de incertitudinea semnului întrebării și adoră siguranța pe care le-o oferă semnul exclamării. Orice, numai amărâtul ăla de punct nu, punctul ăla mic, care are puterea însă de a schimba atât de multe.

Ce nu înțeleg ei este faptul că viața, aidoma unui roman de succes, este compusă din mai multe capitole, divizate la rândul lor în mai multe părți care, puse consecutiv și privite retrospectiv, formează o poveste, un tot, romanul vieții tale.

Ai citit vreodată o frază lungă, întinsă pe rânduri întregi, care după nenumărate virgule, puncte de suspensie și iar virgule își pierdea complet logica în fața ochilor tăi, tu, cititor al acestei interminabile fraze în care se succedau nenumărate virgule, ajungând să nu-ți mai amintești care era începutul frazei, să nu mai înțelegi care este logica continuării ei, ordinea înșiruirii ideilor, să nu te mai intereseze care va fi momentul în care această înșiruire de cuvinte, despărțite de virgule și puncte de suspensie, se va sfârși, deoarece esența și-a pierdut demult logica?

Dar romanele, ce romane ai citit? Și dintre acestea, care te-au atras și impresionat cel mai mult?

Oare nu erau acelea împărțite elegant în capitole, cu o acțiune care se succedea logic, suspansul crescând treptat în jocul autorului cu personajele sale și destinul lor?

Pune punct și încheie propoziția. Pune punct și încheie fraza. Pune punct și începe un nou capitol.
Apoi pune punct, încheie-l și pe acesta, și treci la partea a doua.

Pune punct cât ideea ta încă mai are o logică pe care măcar tu o să o înțelegi.
Virgulele, semnul întrebării, al exclamării, punctele de suspensie, toate sunt utile, au rolul lor, la timpul lor, cât timp nu abuzezi de ele. Punctul însă te ajută să treci mai departe.

Învață să pui punct înainte să ți se termine cerneala. Ideile. Foile. Învață să pui punct înainte să fie prea târziu.

Punct.

Și ia-o de la capăt.

.

D.P.