martie 2026 – Dinu Popescu

A nins și-ncă ninge continuu,
Tot timpul în loc a-nghețat,
Sub nea parcă doarme destinul
Și visuri ce s-au spulberat.

Sunt urme de pași prin zăpadă,
Ce duc spre un alt nicăieri,
O vară mai vrea să ne vadă,
O toamnă te roagă să speri.

Lucesc fulgii mari de sub stele
Când cad precum roua, pic-pic,
Privesc și ascult gânduri grele,
Cad fulgii… iar ceasul: tac-tic.

E viață și tumult în lume,
În noaptea banală cu ger,
Se nasc ca să piară pronume,
Cadavre cu capul pe cer.

Un fulg a căzut, altul zboară,
E alb și tăcere în jur;
O viață, o moarte, o seară,
O clipă mai stai, te conjur!

A nins și e ultima seară…
Am fost și a fost. E destul.