În umbra ta se naște umbra mea,
Răsare detașată și tăcută,
Urmându-ți negrul voal de catifea
Pe o potecă cenușie, neîntreruptă.
În umbra ta răsare steaua mea,
Arzând launtric marea de văpaie,
Mângâiată de eternul fulg de nea
Ce scânteie și astăzi în a ta odaie.
În umbra ta se preling surele-amintiri
Ce ne-au surprins atât de des, tiptil,
Dulci-amărui gânduri, șoapte, priviri,
Uitate în cotlonul unui vis subtil.
În umbra ta se regăsește spleenul,
Inefabil, intrinsec, așa tacit,
E afon destinul…disonant refrenul
Pe care am dansat când ne-am îndrăgostit.
În umbra ta se-nalță noi angoase,
Căci umbra mea n-o poate atinge pe a ta,
Sunt două umbre de orgolii stoarse,
Umbrite de-o dâră de-etcetera.
În umbra ta se scurg zile ploioase
Și nopți blânde și reci de iarnă grea,
Când toate anotimpurile sunt geroase,
Umbra ta îmi încălzește umbra mea.
În umbra ta încă se scriu în șoaptă
Mementouri ce azi destăinuie povești,
Cu graiul emergent de reverie fadă,
Dacă-l asculți te-ntreabă unde ești.
În umbra ta privesc șoptit,
Mă regăsesc ca să mă pierd subit,
Din clipa mocnită de infinit
Al timpului în care ne-am iubit.
În umbra ta
E umbra mea;
În umbra mea
Ești tu.
D.P.
Dinu Popescu 