Moartea, deocamdată

tumblr_1497d397d1d3097a5eddc2b293927d5a_8793b2ef_500

Nici nu știm cum să murim,
Nu-nvățăm nici a ne naște –
Scurta vreme ce-o trăim,
Când din urmă moartea paște

Și din clipe, și din noi,
Amintirile meschine,
Totu-i vechi, chiar și noi doi
Suntem două limbi străine.

Toți trăim ca să murim,
Și doar moartea ne unește,
Orice scâncet, orice chin,
E nimic, doar o poveste.

Azi ne naștem, azi pierim,
Încruntați de ani și schingiuri,
Azi trăim, astăzi sfârșim,
Ieri copii, azi plini de riduri.

Pentru ce, dar pentru ce?
Tot ne zbatem, suferim,
Când al morții strigăt e
Prim și unicul amin.

Ne-am născut și am murit,
Ce-a contat, dar ce-a contat?
Înainte de-a sfârși,
Doar o clipă-am existat.

Și mă-ndrept spre absolut,
Absolutul e nedrept,
Precum este al meu trup,
Un etern mult prea incert.

Rămas bun, un rămas bun
V-adresez cordial, emfatic,
Și de ce, sau de ce cum,
Eu mă spulber…singuratic.

tenor

D.P.

Beatitudine Efemeră

tumblr_mf1j9oQArL1rwjzpqo1_500

Vreau viață, înc-o viață-n Univers,
În Univers acum o viață moare,
Aspect banal, stupid și prea divers,
Banal, însa banalul ce ne doare.

Vreau viață pentru mine, pentru toți,
Vreau viață să vorbim despre viață,
Sunteți prea triști…iar unii prea netoți,
O moarte-i doar o clipă de viață.

Vreau viață fiindcă-n viață am născut,
Și dacă viața însăși astăzi moare,
Tot ce-am trăit și tot ce a trecut,
Deodată, dintr-odată, nu mai doare.

Vreau viață ca să simt chiar și durere,
Vreau viață ca să simt că sunt etern,
Vreau să trăiesc în clipa de tăcere
Din lumea unde totul e prea tern.

Vreau viață, vreau nonexistență,
Vreau să fiu viu și vreau să nu mai fiu,
Vreau să iubesc chiar orice penitență,
În goana căutării prin pustiu.

Vreau viață și mai cer măcar o clipă,
Vreau viață și mai vreau un infinit,
Un gând amar ce zboară pe-o aripă,
Și frânt își pierde trupul cel zdrobit.

giphy

D.P.

Univers

giphy (10)

Univers, vreau să mă văd în tine,
Să te cuprind în clipa-ncețoșată,
Iar tu să simți și să exiști prin mine,
Ca siamezii să-nfruntăm moartea turbată.

Vreau să-ți simt astăzi energia
Ce circulă prin trupu-mi efemer
Și să-nfăptuim în doi magia
Ce naște doar în focul cel stingher.

Mai știi tu oare…când erai copil,
Sau tu mai știi ce-ai fost în altă viață?
Oare timpul era la fel…debil?
Oare ceața era tot pâclă deasă?

Mai știi în clipa zero cum a fost?
Atunci când tot era pustiu și rece…
Era mai bine sau era anost,
La fel cum este timpul care trece.

Aș vrea să fiu o jertfă nesfârșită
Pe-altarul blând al veșnicei speranțe,
Sacrific tot, dar îmi doresc voință
Ca să transcend dincolo de nuanțe.

Mai dă-mi o oră, sau mai dă-mi un veac,
Căci doar o clipă este un etern,
Și vin și trec…la fel ca un resac,
Iar veșnicia trag ca să o cern.

Ori, Univers, tu ești acela ce sunt eu,
Și eu sunt doar o umbră dintr-un tu;
Și nu-nțeleg, am devenit un zeu?
Ori existența noastră este un atu?

Unește-mă cu tine,
Există prin mine;
Și noi, tu și eu,
Abis, mare, cer, stele…

Am fost,
Rămai,
Timpul trecu…

tumblr_o4tau1S2zW1rvn6njo1_500

D.P.