Îmbrățișează-mă val, sărută-mă mare,
Când sub clar de Lună plină
Rătăcit privesc în zare,
Contemplând noaptea senină.
Valul tău spumos și blând
Mă curăță de tristețe;
Al tău sur cântec plăpând
Îmi șoptește noi povețe.
Vreau să mă cufund în tine,
Pierdut de ani și cicatrici,
Iar Luna să mă aline
Sub un dans de licurici.
Falnică și languroasă,
Ești brutală ori placidă,
Într-o viață de angoasă
Pe-a lumii cale sordidă.
Te agiți și te calmezi,
Iei și vieți, oferi și vise,
Corăbiile le ghidezi
Pe-a tale eterne seișe.
Mai abitir tot mai departe,
Nici măcar mai simt nisipul,
Se afundă, dispar toate,
Iară ție îți văd chipul.
În larg mă perind acum,
Nu mai simt nici pic de dor,
Distanțat de-acest zbucium,
M-adâncesc să pot să zbor.
Îți zâmbesc de după val,
Mă săruți, te iau în brațe;
Totu-i vechi, totu-i actual,
Alte valuri trec uitate.
Contemplând noaptea senină,
Rătăcit privesc în zare,
Stelele și Luna plină
Mă petrec spre detașare.
D.P.
Dinu Popescu 