zapada – Dinu Popescu

Ninge iară, ninge iarnă,
Fulg turbat și fulg prudent,
Ninge viață, ninge vară,
Ninge sfânt și indecent.

Ninge pe strada murdară,
Ning păcate, mor iubiri,
Ninge și mai trece-o seară,
Ne transformă-n amintiri.

Ninge ziua, ninge noaptea,
Ninge ca un sentiment,
Ninge, Doamne, ninge soarta,
Ninge, dar eu sunt absent.

Cine naște, cine pleacă,
Ninge și parcă ne doare,
Bieți bătrâni, copii se joacă,
Ninge peste văi și mare.

Ninge ca o melodie,
Peste buze, peste șoapte,
Ninge artă și sfâșie,
Ninge, simt că mor la noapte.

Ninge viață, ninge moarte,
Ning ninsori, ninge un vals,
Ninge ici, ninge departe,
Ninge ca un ultim dans.

Ninge ca o condamnare,
Ninge ca resentiment,
Ninge, e o remușcare,
Ninge, e un testament.

Ninge ca un vers, o strofă,
Ninge ca o poezie,
Ninge, e o catastrofă,
Ninge, e o fantezie.

Ca o ultimă ninsoare
Precum ultimul cuvânt,
Vin ninsori să mă omoare,
Ninge pe al meu mormânt.

Alte vieți pe-aici vor trece
Precum noi, un fapt divers,
Le va fi și cald și rece,
Noi ninsori prin Univers.

Ca o ultimă strigare,
Cu un ultim rămas bun,
Printre ultima suflare,
Să renasc cumva dispun;

Iară arta va rămâne
Peste toate, cum-necum.

D.P.