Depărtare

 Acum nu ești aici să-ți mai surprind surâsul

 Sau să privim în taină, îmbrățișați, apusul;

 Ți-am zis să pleci și-n clipa următoare

 Te-ai depărtat subit, ai dispărut în zare;

 Mi-ai aruncat privirea de pe urmă

 Și-am ajuns distanți să ne zâmbim în glumă,

 Gândindu-ne că poate-a fost destinul,

 Nimic mai fals, e doar incertul, nu divinul.

 Și dacă ne-am reîntâlni noi – cei din urmă,

 Ne-am privi cu pasiune, iubire, sau cu ură?

 Indiferența doare cel mai tare;