Cu toate că privesc, ascult atent și simt,
Totul e-ncețosat, văd aura de nimb.
Îmi amintesc deodată, vag și neprevăzut,
Câteva clipe funny de pe la început.
Când nopțile stăteam și vorbeam pân-la 4,
Și-mi alinai subtil sufletul meu acru.
Emoții mii și mii mă cuprindeau sporadic,
Când te zăream venind spre locul nostru falnic.
Cum mâna ți-o strângeam tremurând în palmă,
Și atunci când mai tăceam, sorbeam puțin din zeamă.
Te mângâiam în păr și te țineam în brațe,
Mă doare sufletul, mă sfâșie-n torace.
Zvâcnește și zbate, de parcă-ar fi pe moarte,
Și glasu-i sideral are întâietate.
Aș vrea să-l amuțesc, dar e cu neputință,
Îmi depășește parcă întreaga mea voință.
-„Oprește-te odată”, nu vrea deloc s-asculte;
Ce dialog tâmp, speranțele-s pierdute.
Îmi rulez o țigară, îmi fac și o cafea;
Dar taci odată băi, mai dă-te-n pana mea.
D.P.
Reclame
Publicat de