Zvâcniri toracice

 Cu toate că privesc, ascult atent și simt,
 Totul e-ncețoșat, văd aura de nimb.
 Îmi amintesc, deodată, vag și neprevăzut,
 Câteva clipe funny de pe la început.
 Când nopțile stăteam și vorbeam pân-la 4
 Și-mi alinai subtil sufletul meu acru.
Emoții mii și mii mă cuprindeau sporadic
 Când te zăream venind spre locul nostru falnic.
 Cum mâna ți-o strângeam, tremurând, în palmă
 Și atunci când mai tăceam, sorbeam puțin din zeamă.
 Te mângâiam în păr și te țineam în brațe,
 Mă doare sufletul, mă sfâșie-n torace.
Zvâcnește și zbate de parcă-ar fi pe moarte
 Și glasu-i sideral are întâietate.
 Aș vrea să-l amuțesc, dar e cu neputință,
 Îmi depășește parcă întreaga mea voință.
 -„Oprește-te odată”, nu vrea deloc s-asculte.
 Ce dialog tâmp, speranțele-s pierdute.
 Îmi rulez o țigară, îmi fac și o cafea,

 Dar taci odată, băi, mai dă-te-n pana mea.

D.P.

Publicat de

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s