Scrisoare din al doisprezecelea ceas

 Într-o noapte caldă, cu privirea goală,
 Îmi înmoi penița, lin, în călimară,
Să aștern tăcut, la ceasul etern,

 Ultima poveste, strigătul suprem.

 Detașat și rece, în răspăr cu noaptea,
 Pregătit în fine să-mi înfrunt etatea,
 Către eternitate adresez un gând

 Și cu paradoxul fac un legământ.

 Lume pustiită de cugetători,
 Ți-ai pierdut speranța, ai capul în nori,
 Dar închide ochii, pune-ți o-ntrebare,

 Care este scopul în planul cel mare?

 Voi să vezi absurdul din orice clipire,
 Stai și-nghiți amar, cu dezamăgire,
 Înecat în gândul banal și efemer,

 Pierzi revelatorul adevăr suprem.

 Privește, ascultă, simte acum sclipirea,
 Cugetă o clipă care e menirea.
 De unde venim, spre ce ne-ndreptăm?

 Ignoranța crasă haideți s-o blamăm.

 Și prejudecată, și iluzia ternă
 Cum că tot e bine dacă ne schimbăm;
 Măștile și visul, iluzia eternă,

 Ce e autentic hai să ne-ntrebăm.

 Câtă nedreptate, tragi-comedie,
 Câte vise moarte, în eter pierite;
 Siderat asist, dar m-am detașat,

 Când speranța moare, privești relaxat.

 O hârtie pune preț pe-a noastră viață,
 Asta e semnalul fără de speranță;
 Viața atârnă tristă de un fir de ață,

 Unul joacă jocul, altul țese-n ceață.

 Fericirea zace, veșnică iluzie,
 De o clipă atârnă sinuosul ei ceas;
 Hedonism frapant ars ca un tăciune,

 Din glasul cel sfânt ce a mai rămas?

 Ultima picătură s-a scurs din călimară,
 Păstrați-mi în gând strigatul mut;
 Din tăcere voi veghea la ceas de seară,

 Contemplând distant un paradis pierdut.

 Un ultim legământ,
 Un ultim gând;
 Ne revedem

 Curând.

link > Elvis Presley – My way

D.P.

Publicat de

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s