Ancestral

 Univers, destăinuie-ți tainele ancestrale,
 Readu-mă la forma mea cea inițială,
 Vreau să patrund treptat enigmele tale,

 Din incipit și până-n clipa cea finală.

 Pierdut în sideralul tău mister
 Se-ascunde un vis frapant și nebunesc,
 Când stelele se nasc și apoi pier,

 Ca să-l destăinui voi să izbutesc.

 Roiuri de vieți trecute mii și mii,
 În față zeci și sute alte taine
 De gânduri ce posedă energii,

 Sub ramuri de petale și coroane.

 Un răspuns la a enigmei veșnicii
 Naște-o altă nouă întrebare,
 Iar valuri ce se-`nalță și pier vii

 Plutesc pe a abisului blândă uitare.

 Oferă-mi cu puterea ta voit abstractă,
 Izvor din gravitația launtricului zeu,
 Să fiu cuprins de-a tale taine sfinte,

 În panteismul spiritului meu.

 Sleit de distimia grăitoare,
 Ascultă-mi sura ultimă dorință,
 De-a releva suprema ta chemare,

 Cu acribie sper spre izbăvință.

 „Deschide porțile,
 Înconjoară cerul,
 Privește în tine,

 Ca să-nțelegi misterul.”

D.P.

Publicat de

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s