În lumea asta mare, ce povară,
E un blestem, precum un mare chin,
Că marile iubiri țin doar o vară
Și noi ne naștem doar ca să murim.
În lumea toată e moarte și vină,
Și vina pune moartea-n calea ei,
Nici prin biserici nu mai e lumină,
Și, Tată, fiii Tăi suntem atei.
E haos, un dezastru lumea noastră,
Ce lume de cadavre încă vii,
Doar vagabonzi și-o pasare măiastră
Și cei ce nasc spre mâine a pieri.
Ne naștem spre-a-nvăța cum să murim,
Murim spre a-nvăța că moartea este
Un simplu strop de viață, o poveste;
Și doar murind vom ști cum să mai fim.
D.P.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.