AȘTEPTÂND…LA DESPĂRȚIRE

Te aștept pe strada nouă,
În aceeași casă veche,
Unde în mansardă plouă,
Scumpa mea fostă pereche.

Te aștept, cred, pe pervaz,
Orologiul nu mai bate,
Bufnițele mă țin treaz,
Ninge și mi-e dor de moarte.

Te aștept să vii când plec,
Despărțindu-mă de viață,
Ultimele clipe trec,
Nu mai am vreo dimineață…

Unde ești când te aștept?
Vei veni vreodată oare?
Copleșit de-un nod în piept,
Mă sufoc cu vreo licoare…

Te aștept, îmi este dor,
Timpul nu mai ține seamă,
M-am născut să-nvăț să mor,
Draga mea, o, scumpă damă.

Dar mai știi… din alte vremuri,
Când nemuritori eram,
Îți șopteam, simțind cum tremuri,
„Te ador”… și ce speram;

Te aștept, cine așteaptă?
Mai sunt eu, tu cum mai ești?
Eu sunt viu, tu oi fi moartă…
Eu sunt mort, tu mă jelești…

Viață, moarte și iubire,
Un mirobolant blestem,
Iar acum îți dau de știre
Că, murind, încă te chem.

Te aștept… dar și pe mine
Mă așteaptă cineva,
N-aș voi să se termine…
Parcă te-aș mai aștepta.

Pleoapele îmi lăcrimează,
O povară tot mai grea,
Simt o gheară, văd o rază,
Rămas-bun, iubita mea.
*
Te aștept pe undeva,
Caută-mă prin neant,
La o ceașcă de cafea.
Semnat – fostul tău amant.

– D.P.

Comandă volumul Pierduți în Poezie:

Pierduți în Poezie

✅ARTBUTIC.ro (stoc disponibil):
www.artbutic.ro/cumpara/pierduti-in-poezie-dinu-popescu-370
✅LIBRIS.ro (stoc disponibil):
www.libris.ro/pierduti-in-poezie-dinu-popescu-STD978-606-48-1179-0–p38419514.html?srsltid=AfmBOorm7hC8tLfgO7B46KE6a5yu2St-R0OQ9l0Z-U-FMnS4GdwcH3z1
✅LIBRĂRIE.net (stoc disponibil):
www.librarie.net/p/483906/pierduti-in-poezie?srsltid=AfmBOopItPAOCfjgQlXlSO_PZ2mVIIRSueckoTMAcLE6dYzZQ3_POYYQ

Dinu Popescu

Rugăciune pentru România

Poate nu avem ce ne dorim,
Poate nu e timpul potrivit,
Poate cei ce astăzi mai iubim,

Poate vom transcende ce-am gândit.

Știm că noi putem mai mult de-atât,
Poate într-o zi vom reuși;
Cât speranța blândă n-am pierdut,

Nu contează cât vom suferi.

Poate am greșit, și chiar prea mult,
Poate n-am știut la timpul drept,
Dar ne-așteaptă-n față un trecut,

Dacă vom găsi drumul corect.

Poate zâmbetul e azi pierdut sau fad,
Poate schingiul e legat doar de cutume,
Dar până și schingiurile cad

Versuri în colecția de antume.

Nu decidem unde ne-am născut,
Dar alegem cum ne-așternem calea,
În neant sfârșește orice tumult

Când, în fine, ne găsim chemarea.

Vă conjur, trăiți, nu existați,
Cu prezență-n fiecare clipă,
Să visați, orbește să sperați,

Cât în zbor dați raită pe aripă.

Tot ce-a fost nu va mai fi mereu,
Astăzi iar renaștem reveria
Și lăsăm în urmă tot ce-i rău,

La mulți ani, români și România!

La mulți ani, Români, poporul meu,
La mulți ani plini de înțelepciune,
Vă urez milenii fără greu,

Precum o împlinită rugăciune.

D.P.

Dinu Popescu

Adio, România

Unde ne sunt poeții
 Pierduți printre păcate?
 Distrași de-amarul sorții,

 Atrași către etate?

 Unde ne sunt actorii
 Șăgalnici, mucaliți?
 Din ramurile florii

 Plecară veștejiți.

 Unde ai țării pictori
 Și-au lepădat pastelul?…
 Iar bravii noștri ctitori

 Au părăsit castelul.

 Unde ne sunt studenții
 Și emeriții lor?
 Cine mai scrie cărți

 Din nesecat izvor?

 Unde ne e istoria,
 Ștefan, Cuza, Mihai?
 S-a golit vistieria,

 Carnagiu-l vezi din Rai.

 Unde o fi viitorul,
 Sub jug l-am înrobit,
A emigrat poporul,

 Apoi ne-am răzvrătit.

Cu tânga înainte,
Tângă e și-napoi,
Pierduți printre cuvinte,

Ne-am subjugat și noi.

Toți împărțim o culpă,
A ignoranței vină,
Iar veșnica ocultă

Ne-njunghie drept în splină.

 Aleg să fac rocada,
 Căci m-am pierdut cu firea,
 Unde ne e izbânda,

 Care ne e menirea?

 Unde ne e speranța
 Și unde-i omenia?
 Rămas bun, libertate,

 Adio, România…

D.P.

Dinu Popescu