Unde ne sunt poeții
Pierduți printre păcate?
Distrași de-amarul sorții,
Atrași către etate?
Unde ne sunt actorii
Șăgalnici, mucaliți?
Din ramurile florii
Plecară veștejiți.
Unde ai țării pictori
Și-au lepădat pastelul?…
Iar bravii noștri ctitori
Au părăsit castelul.
Unde ne sunt studenții
Și emeriții lor?
Cine mai scrie cărți
Din nesecat izvor?
Unde ne e istoria,
Ștefan, Cuza, Mihai?
S-a golit vistieria,
Carnagiu-l vezi din Rai.
Unde o fi viitorul,
Sub jug l-am înrobit,
A emigrat poporul,
Apoi ne-am răzvrătit.
Cu tânga înainte,
Tângă e și-napoi,
Pierduți printre cuvinte,
Ne-am subjugat și noi.
Toți împărțim o culpă,
A ignoranței vină,
Iar veșnica ocultă
Ne-njunghie drept în splină.
Aleg să fac rocada,
Căci m-am pierdut cu firea,
Unde ne e izbânda,
Care ne e menirea?
Unde ne e speranța
Și unde-i omenia?
Rămas bun, libertate,
Adio, România…
D.P.
Dinu Popescu 
Publicat de