Unde ne sunt poeții
Pierduți printre păcate,
Distrași de-amarul sorții,
Atrași către etate.
Unde ne sunt actorii
Șăgalnici, mucaliți,
Din ramurile florii
Plecară veștejiți.
Unde ai țării pictori
Și-au lepădat pastelul,
Iar bravii noștri ctitori
Au lapidat tot țelul.
Unde ne sunt studenții
Și emeriții lor,
Cine mai scrie cărți
Din nesecat izvor?
Unde ne e istoria,
Ștefan, Cuza, Mihai,
S-a golit vistieria,
Carnagiu-l vezi din Rai.
Unde o fi viitorul,
Sub jug l-am înrobit,
S-a disipat poporul,
Apoi ne-am răzvrătit.
Cu tânga înainte,
Tângă e și-napoi,
Pierduți printre cuvinte,
Ne-am subjugat și noi.
Toți împărțim o culpă,
A ignoranței vină,
Iar veșnica ocultă
Ne-njunghie drept în splină.
Aleg să fac rocada,
Căci m-am pierdut cu firea,
Unde ne e izbânda,
Care ne e menirea?
Unde ne e speranța
Și unde-i omenia?
Rams bun, libertate,
Adio, România…
D.P.
Dinu Popescu 
Publicat de