„
Trecând de noaptea grea din jurul meu,
Neagră ca iadul fără de sfârșit,
Îi mulțumesc oricărui dumnezeu
Pentru sufletul meu necucerit.
În gheara sorții strâns fără cruțare
Nu am dat înapoi și n-am strigat
Lovit de întâmplările amare
Capul mi-e-nsângerat, dar nu plecat.
Dincolo de blesteme și de lacrimi,
Pe-acest tărâm de umbră subjugat,
În anii plini de amenințări și patimi
Sunt și voi fi la fel, neînfricat.
Nu mai contează cât de aspru-i drumul,
Ce liste cu pedepse vin mereu,
Eu, azi, al sorții mele sunt stăpânul-
Sunt căpitanul sufletului meu.
”
Dinu Popescu 
Publicat de