Sunt un paradox, chiar și pentru mine însumi.
Mă regăsesc doar pentru ca mai apoi să mă pierd din nou.
Sunt trecutul pierdut într-un prezent desprins din viitor.
Sunt marea de încredere ce se varsă în oceanul îndoielii.
Sunt corabia ce rătăcește efemeră în mijlocul oceanului.
Sunt stânca implacabilă care privește distant corabia.
Sunt roca speranței din vârful muntelui înalt al pustietății.
Sunt hoinar cu mintea într-o lume secată de vise.
Sunt în contrast absolut cu umanitatea și în sincronicitate pură cu Universul.
Sunt în răspăr cu mine însumi.
Privește-mă de la distanță și vei vedea paradisul feeric.
Apropie-te puțin și vei observa conturul întunecat.
Privește-mă în oglindă și vei înfrunta iadul luciferic.
Sunt un om al contrastelor absolute.
Sunt un paradox pentru mine însumi.
D.P.
Dinu Popescu 
Publicat de