Îmi amintesc…

 Îmi amintesc, iubito, îmi amintesc în noapte,
 Cu sufletul înecat de alcool și pustietate,
 Cu mintea îmbătată de al tau parfum,

 Cu speranțele și visele prefăcute-n scrum.

 Îmi amintesc absurd, îmi amintesc în tăcere,
 Și regret fiecare clipă din viața ce nu piere;
 Îmi doresc să am puterea să scriu un final,

 Într-o lume plină de haos, banal și bizar.

 Îmi amintesc de tine, îmi amintesc de noi,
 De clipa divizată tainic și sublim în doi,
 Dacă într-un moment timpul l-aș putea opri,

 Pentru veșnicie clipa aceea aș retrăi-o, știi?…

 Îmi amintesc și tac, îmi amintesc și strig,
 Și rămân fără voce, și mi se face frig,
 Îmi amintesc, mă zbat, îmi amintesc și plâng,

 Aștern un ultim vers cu mâna tremurând.

 Îmi amintesc, zâmbesc, în gând te îmbrățișez,
 Cu o străfulgerare scurtă în etern mă detașez;
 Cu lacrima uscată și privirea pierdută,

 Caută-mă, voi aștepta în noaptea trecută.

 Pierdut de tine m-am pierdut pe mine;
 Ziua trece, noaptea nu mai vine,
 Să îmi aline amarul de pustiu;
 În zori vreau să nu mai fiu

 Viu.

D.P.

Publicat de

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s