Rătăciri lexicale

 Promiscuu ador hedonismul lumii
 Și mă petrec prin zilele și nopțile verii,
 Mă distanțez prin ani, irosind clipele uitării,

 Călătorind în abisul nefiresc al pustietății.

 Nici eu nu înțeleg ce mă urnește
 Să mă complac într-o furtună efemeră;
 Pe-a vieții cale nimic nu răzbește

 Să treacă de a morții taină blând-severă.

 Cu detașare falsă mă consum în mine
 Și îmi închid cu lacăt al sufletului glas
 Și de mor azi, ori nu, aștept ziua de mâine,

 Să vina, s-o privesc, să-i spun iar bun-rămas.

 Corabie rătăcită pierdută prin furtună,
 Orbecăind pe-o mare ce pare veșnic sură,
 Privind-o implacabil cum valuri mii le poartă,

 Călătorind spre-a nopții vină întunecată.

 Când se va opri, se va opri vreodată,
 Sfârșitul cum va fi, blând ori intrinsec?
 Ce mă consum cu asta?! Zâmbesc amar;

 Oriunde și oricum totul e banal și în zadar.

D.P.

Reclame

Publicat de

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s