„Eu vreau să fiu Aceea”,
Așa îmi zise ea,
„Aceea, și nu alta,
Vreau să fiu acea Ea.
Să-ți amintești de mine
În orișicare noapte,
De nu voi fi cu tine,
Să-mi simți dulcile șoapte.
Etern întipărită-n minte
Vocea-mi să-ți rămână,
Cele două cuvinte
Etern să ți le spună.
Și de vei vrea să fugi
Până-ți simți pieirea,
Oriunde te-ai ascunde,
Să-mi vezi mereu privirea.
Să-mi vezi mereu privirea.
Pe-alei când vei umbla,
Un gând să ai în minte,
Să simți cum mâna mea
De mână te cuprinde.
Cum pleoapele le-nchizi,
La ceas adânc în noapte,
Să-ți răsune-n amintiri
Iar cele două șoapte.”
Așa a zis, e adevărat,
Adânc m-a tulburat;
N-a fost nici prima, nici a doua,
Dar doar ea a contat.
Și n-am crezut la început,
Dar ea a fost vitează.
A fost ultima și-acum o știu:
Doar ultima contează.
D.P.
Dinu Popescu 
Romantice poeziile
ApreciazăApreciat de 1 persoană