Straini în noapte

 Privește! Sunt stele sub clar de Lună,
 Așa era și când ne-am întâlnit,
 Era idilic, feeric, chiar clișeic,

 Al nostru unic început finit.

 Privirea-ți căpruie, ochii-mi fascinați,
 Glasul lin reverberând în noapte,
 Pe plajă, pe nisip noi stam culcați,

 Printre cuvinte, mângâieri și două șoapte.

 Și legăminte-n valuri ce curgeau,
 Rostite din speranțe de iubire,
 Poeme adânci buzele ne scriau,

 Pe frunte, gât și coapse-n întuneric.

 Pasiune, vise și un dulce vin,
 Așa e o poveste de iubire,
 Cu gust bogat și-aromă de pelin,

 Lucește pân` se stinge clar și sferic.

 Acum, aceiași ochi privesc distant
 Și detașat, chiar dureros de rece,
 Totul e diferit, nimic nu s-a schimbat,

 Doar timpul cel placid în valuri trece.

 Precum trecem noi,
 Doi străini în noapte,
 Ca și cum în veci

 Nu ne-am fi cunoscut.

 Nu ne-am fi iubit…

D.P.

Publicat de

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s