Vreau să te privesc, dar în tăcere,
Să îți contemplu fiecare gând,
Amintindu-mi clipe și crâmpeie
Și conturând un ultim legământ.
Vreau să te privesc cu ochii minții,
Cu aceeași profunzime și căldură
Lipsită de străfulgerarea rece
Și de coșmarul unei nopți de ură.
Vreau să te privesc de la distanță
Și poate că așa e cel mai bine,
Să te sărut, să te descos în ceață,
Dar detașat, de tine și de mine.
Vreau să te privesc la malul mării
Sau chiar pe piscul unui vârf de munte,
Pe-alei ce înconjoară azi uitarea,
Știu că tu nu mai vrei s-auzi chemarea.
Vreau să-ți arunc o ultimă privire,
Precum al verii ultim dulce-apus;
Plutesc efemer pe-adierea uitării,
Mă las purtat inert, de valuri dus.
Vreau să te privesc,
În zadar.
D.P.
Dinu Popescu 
Publicat de