In vino veritas

Mai dă-mi un pahar de vină,
Roşu şi înțepător,
Să descânt a nopții taină

Ce mă scânteie de dor.

Mai toarnă-mi un pic din sticlă,
Să mai beau măcar un strop,
Gustul tainic mă furnică,

Să-l alung din cap nu pot.

Umple somelier paharul,
Din butoiul cel de veci,
Să-mi înec în el amarul

Nopților blânde și reci.

Iar când o-nvăța să înoate,
Să mai verşi încă un val,
Sec, plin de singurătate,

Pentru gândul cel final.

Hai Dionis, vino Bacchus,
Să bem și să ne-amăgim
Ca în lume e dreptate

Și clipa o păcălim.

Vinul ascultă cum vina
Îi șoptește bând tihnit,
Iar apoi stinge lumina

Peste veacul cel sfârşit.

Dulce, sec, amar ori acru,
Ca și viața vinul este,
În divinu-i buchet sacru

Șade o eternă poveste.

D.P.

Reclame

Publicat de

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s