Vor fi câteva clipe –
Izvorâte din alte clipe
Ce vor fi fost clipele
Unor viitoare clipe.
La fel cum au fost clipe
De incipit și clipe
De sfârșit.
Clipele se nasc,
Cresc, trăiesc,
Trec și se sfârșesc.
Clipele devin amintiri
Și amintirile la rândul lor
Se nasc, cresc și trăiesc,
Apoi dispar în infinitul
Ceresc.
Noi am fost o clipă,
O clipă de sublim,
O clipă impregnată
Pe altar divin.
Și clipa aceea
A devenit amintire
Și amintirea s-a pierdut și ea
Într-o altă clipă
Devenită amintirea
Clipei de ieri;
Și m-am trezit brusc,
Răvășit și buimac,
Transpirat și revoltat
Și oarecum pierdut,
Comemorând clipe de trecut
Și privind către clipele de viitor.
Apoi m-am trezit placid,
Iar clipele de viitor
Au devenit clipe
Din trecut.
Apoi am înțeles subit,
Într-o noapte geroasă,
Că am adunat clipe de trecut
Și nu vor mai fi alte clipe de viitor.
Mi-am încuiat clipele în cufăr,
Sub cheie, cu lacăt abstract,
Și am târât cufărul sub Lună,
Pe un mal (de lume uitat).
Apoi am privit răsăritul
Cum lumina cufărul meu,
Iar ultima rază a devenit ultima clipă
Ce reflecta norii lacătului greu.
Și-am îngropat colo în mare,
La mal sub nisip,
Clipele de trecut și din viitorul
Care atunci s-a sfârșit.
Apoi mi te-ai alăturat tu
Și toată suflarea omenească cu tine,
În clipa izvorâtă parcă
Din alte clipe sublime.
…apoi nu a mai fost nimic,
Nici Soare, nici Lună,
Nici Eu și Tu,
Nici praf de stele…
A rămas doar
O absolută
Tăcere.
D.P.
Publicat de