Detașare

 

 Ți-aș mai spune te iubesc,
 Chiar pentru ultima dată,
 Aș vrea să îți mai șoptesc

 Cu privirea-mi detașată.

 Te-aș mai dezmierda puțin
 Când răsare blânda Lună,
 Într-un cor stelesc, sublim,

 Pe care-am dansa împreună.

 Am mai râde doar în doi,
 Așa cum făceam odată,
 Și-ale tale coarde moi

 Mi-ar șopti ca altădată.

 Ți-aș spune că ne-am pierdut,
 Dar asta-i tacit deja,
 Totul e așa abrupt,

 Se disipă taina mea.

 Ar mai putea fi ceva,
 Dar a fost și s-a sfârșit,
 De azi nu te-oi mai vedea

 Ca atunci când te-am iubit.

 Amintirile se scurg,
 Se afundă în trecut,
 Devii doar o piesă-n vulg,

 Căci sublimul s-a pierdut…

 Cândva ai fost infinit,
 Candelă-ți era privirea,
 Erai totul și-am crezut

 Că ne va salva iubirea.

 Acum ești doar efemer,
 Filă din trecut și-un tot,
 Pierdut pe-o cărare în ger,

 Încălzită de-un netot.

 Astăzi nu-mi mai amintesc,
 Te alung din gândul meu;
 Ai fost glasul îngeresc…

 Am uitat, eram ateu.

D.P.

Reclame

Publicat de

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s