Urlă în hău tăcerea nopții,
Sub clarul de blândă Lună,
Amuțiră codrii toți,
Hai să dansăm împreună.
De lume chiar nu ne pasă,
Afundați în așternut,
Timpul trece, nu ne lasă
Să ne pierdem în trecut.
Cântec de sirene-n luncă,
Colo-n mare, peste ocean,
Sub o rază, pe o stâncă
Din abisul pamântean.
*
Ce tăcere grăitoare
Așternută-n lumea toată;
Rece și mistuitoare,
Porți armura detașată.
Căci s-a spulberat iubirea,
Ca şi cum nici n-ar fi fost;
Cât de tristă-i amintirea,
Nimic nu mai are rost.
Urlă în hău tăcerea nopții
Şi îl cheamă pe Morfeu
Să aline graiul sorții
Cu toiagul său de Zeu.
D.P.
Dinu Popescu 
Publicat de