Urlă în hău tăcerea nopții,
Sub clarul de blândă Lună,
Amuțiră codrii toți,
Hai să dansăm împreună.
De lume chiar nu ne pasă,
Afundați în așternut,
Timpul trece, nu ne lasă
Să ne pierdem în trecut.
Cântec de sirene-n luncă,
Colo-n mare, peste ocean,
Sub o rază, pe o stâncă
Din abisul pamântean.
*
Ce tăcere grăitoare
S-a încins în lumea toată;
Rece și apăsătoare
E armura detașată.
Căci s-a spulberat iubirea,
Ca şi cum nici n-ar fi fost;
Cât de tristă-i amintirea,
Totul pare far’ de rost.
Urlă în hău tăcerea nopții
Şi îl cheamă pe Morfeu,
Să aline graiul sorții
Cu toiagul său de Zeu.
D.P.
Publicat de