Tăcerea nopții

 

Urlă în hău tăcerea nopții,
Sub clarul de blândă Lună,
Amuțiră codrii toți,

Hai să dansăm împreună.

De lume chiar nu ne pasă,
Afundați în așternut,
Timpul trece, nu ne lasă

Să ne pierdem în trecut.

Cântec de sirene-n luncă,
Colo-n mare, peste ocean,
Sub o rază, pe o stâncă

Din abisul pamântean.

*
Ce tăcere grăitoare
Așternută-n lumea toată;
Rece și mistuitoare,

Porți armura detașată.

Căci s-a spulberat iubirea,
Ca şi cum nici n-ar fi fost;
Cât de tristă-i amintirea,

Nimic nu mai are rost.

Urlă în hău tăcerea nopții
Şi îl cheamă pe Morfeu
Să aline graiul sorții

Cu toiagul său de Zeu.

D.P.

Publicat de

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s