Tăcerea nopții

 

Urlă în hău tăcerea nopții,
Sub clarul de blândă Lună,
Amuțiră codrii toți,

Hai să dansăm împreună.

De lume chiar nu ne pasă,
Afundați în așternut,
Timpul trece, nu ne lasă

Să ne pierdem în trecut.

Cântec de sirene-n luncă,
Colo-n mare, peste ocean,
Sub o rază, pe o stâncă

Din abisul pamântean.

*
Ce tăcere grăitoare
S-a încins în lumea toată;
Rece și apăsătoare

E armura detașată.

Căci s-a spulberat iubirea,
Ca şi cum nici n-ar fi fost;
Cât de tristă-i amintirea,

Totul pare far’ de rost.

Urlă în hău tăcerea nopții
Şi îl cheamă pe Morfeu,
Să aline graiul sorții

Cu toiagul său de Zeu.

D.P.
Reclame

Publicat de

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s