Printre blocurile gri
Mă perind atât de des;
Printre fețe mii și vii,
Câte-un zâmbet am cules.
Printre străzi ce prăfuite
Reflectă lumina pură
Și păcate ispășite
Printre strigăte de ură.
Printre poduri și pasaje,
Deasupra ori dedesubt;
Printre treceri și pavaje,
Zumzăitul neîntrerupt.
Printre bănci și semafoare,
Verde, roșu ori bălai,
Aud strigăte, claxonane;
Mai fumez puțin din pai.
Printre parcuri și pridvoare,
Centrul vechi și ponosit;
Pe sub beciuri și balcoane
Zace șanțul oropsit.
Printre case maiestoase
Și celule tenebroase,
Se perindă grațioase
Visele primejdioase.
Tot și printre toate trec,
Prin stufosul București…
Dâmbovița, vinul sec;
Capitală, casă-mi ești…
D.P.
Dinu Popescu 
Publicat de