Printre blocurile gri
Mă perind atât de des,
Printre fețe mii și vii,
Câte-un zâmbet am cules.
Printre străzi ce prăfuite
Reflectă lumina pură;
Și păcate ispășite
Printre strigăte de ură.
Printre poduri și pasaje,
Deasupra ori dedesubt,
Printre treceri și pavaje,
Zumzăitul ne-ntrerupt.
Printre bănci și semafoare,
Verde, roșu ori bălai,
Aud strigăte, claxoane;
Mai fumez puțin din pai.
Printre parcuri și pridvoare,
Centrul vechi și ponosit;
Pe sub beciuri și balcoane
Zace șanțul oropsit.
Printre case maiestoase
Și celule tenebroase,
Se perindă grațioase
Visele primejdioase.
Tot și printre toate trec
Prin stufosul București…
Dâmbovița, vinul sec,
Capitală, casă-mi ești…
D.P.
Dinu Popescu 
Publicat de