Atâta vreme s-a trecut…
Încă mă văd în tine;
Sunt un străin pierdut
Pe-aleea cu suspine.
Atâta timp, atâţia ani,
Iubiri, iubiri, iubiri…
Căzute toamna din castani,
Rămase-n amintiri.
Amor pe lunci, amor pe văi,
Amor strigat, amor tăcut,
Vitriolaţi fiind de văpăi
Din focul cel pierdut.
Poate că mi-o fi dor,
Sau poate-o fi mai bine,
Când totu-i muritor,
Nici dragostea nu ţine…
Te caut în zadar,
Te regăsesc doar ieri,
Iar zambetu-ţi ştrengar
Mă umple de poveri.
Mă simt un nor pe cer,
Sunt ca un Soare-n noapte,
O Lună ce stingher
Se pierde în etate.
Mă văd un vagabond,
Sau un boem artist,
Un punct pe mapamond,
În viaţă un turist.
Încă golesc paharul,
Mai pufăi din ţigară,
Privesc tăcut noianul,
Aşa mai trece-o seară.
A mai trecut o vară…
D.P.
Publicat de