Poezii – Pagina 2 – Dinu Popescu

Departe de Mine

E liniște…e frig…e ceață…

Nu mai e nimic din ce a fost,

Idilicul de ieri, incertul de mâine,

Toate sunt mute în sunetul tăcerii

asurzitoare de azi;

Într-una din clipele trecute m-am pierdut pe mine,

Nu pot să mă mai regăsesc acum,

Am rămas în urmă, într-un loc

uitat oare și de tine?

Undeva unde nu mai pot intra nici dacă vreau,

Într-un loc care a fost cândva al meu,

dar nu-mi mai aparține.

Am rămas acolo, ascuns, mut și pierdut pe veci,

iubito,

Am rămas să îngheț în singurătate și uitare,

Într-un colț îndepărtat de mine, de tine,

Într-un ungher din inima ta.

D.P.

Aș vrea, iubito, să-ți sărut buzele moi,

Să fim îmbrățișați precum o carte,

Să-mi petrec mâinile pe umerii tăi goi,

Șoptindu-ți un poem de dragoste în noapte.

Și visători să fim, privind contemplativ spre Lună,

Iar al plăcerii geamăt luminat de stele,

Reverberând în codrii unei mări de ură

Eterul ce va succeda viselor mele.

Începutul, falnic precum o scânteie,

Și curge-n valuri râul de iubire…

Sfârșitul zace trist, tăcut, în dans de iele,

Stă mutilat, mimând un chip de fericire;

Plătind la poarta destinului îndrăzneala

de a iubi în promiscuitate.

D.P.