Aș vrea, iubito, să-ți sărut buzele moi,
Să fim îmbrățișați precum o carte,
Să-mi petrec mâinile pe umerii tăi goi,
Șoptindu-ți un poem de dragoste în noapte.
Și visători să fim, privind contemplativ spre Lună,
Iar al plăcerii geamăt luminat de stele,
Reverberând în codrii unei mări de ură
Eterul ce va succeda viselor mele.
Începutul, falnic precum o scânteie,
Și curge-n valuri râul de iubire…
Sfârșitul zace trist, tăcut, în dans de iele,
Stă mutilat, mimând un chip de fericire;
Plătind la poarta destinului îndrăzneala
de a iubi în promiscuitate.
D.P.
Dinu Popescu 
Publicat de