Ridică ancora, toate velele sus,
E timpul să vâslim spre apus;
Trage de cârmă să ne-ndepărtăm de mal,
Atârnă pe catarg steagul final.
De pe ponton se întrevede-n zare
Un delfin ce înoată rătăcit în mare;
Cu 40 de noduri ne cățărăm pe val,
Un pescăruș zboară departe pe fundal.
La proră șade semeț bravul căpitan,
Domină atent și sigur vastul ocean;
Spre pupă-și face de lucru un marinar,
Pe dreptu-i umăr șade un papagal ștrengar.
Da-i bice, marinare, vântul e perfect,
Cu pânzele sus, pe vasul desuet!
În larg ne perindăm de ani în șir,
Iar marea ne va fi veșnicul cimitir.
Corabia e lovită de furtună,
Velele se rup, catargul ne sugrumă,
Cârma se-nvârte haotic în gol,
În adâncuri ancora se-afundă domol.
Ultimul gând,
Mă scufund
Și apoi zbor.
D.P.
Dinu Popescu 
Publicat de