În valuri o stâncă privește placidă în gol.
În noapte, tăcere, reflexia umbroasă a Lunii.
E vară, trecuse demult timpul pentru visat,
Un nor rătăcit se-ncovoaie pe ceru-nstelat;
Îl privesc, contemplând suma cunoașterii lumii,
Pe plajă stă trează memoria vie-a furtunii.
Viitor din trecut, sinuoasă se-afundă distanța,
În clipa de acum se naște ori piere speranța;
Pestriți pelicani dansează pe plajă în zbor,
În aer mireseme îmbătate de crudul amor.
Spiritual detașat, privesc Pământul de sus,
Ard în furnal, redevin steaua de la apus;
Mă las purtat de coasa cea rece domol,
În valuri o stâncă privește placidă în gol.
În valuri o stâncă privește placidă în gol,
În aer miresme îmbătate de crudul amor,
Pe plajă stă trează memoria vie a furtunii,
În noapte, tăcere, reflexia umbroasă a Lunii.
D.P.
Dinu Popescu 
Publicat de