În valuri o stâncă privește placidă în gol.
În noapte, tăcere, reflexia umbroasă a Lunii.
E vară, trecuse demult timpul pentru visat,
Un nor rătăcit se-ncovoaie pe ceru-nstelat,
Îl privesc, contemplând suma cunoașterii lumii,
Pe plajă stă trează memoria vie-a furtunii.
Viitor din trecut, de veacuri aceasta-i uzanța,
În clipa de-acum se naște ori piere speranța;
Pestriți pelicani dansează pe plajă în zbor,
În aer, miresme, îmbătate de crudul amor.
Spiritual detașat, privesc Pământul de sus,
Ard în furnal, redevin steaua de la apus.
Mă las purtat de coasa cea rece domol,
În valuri o stâncă privește placidă în gol.
În valuri o stâncă privește placidă în gol,
În aer, miresme, îmbătate de crudul amor,
Pe plajă stă trează memoria vie a furtunii,
În noapte, tăcere, reflexia umbroasă a Lunii.
D.P.
Dinu Popescu 
Publicat de