Ca o barcă este viața,
Al ei Căpitan eu sunt,
Ne rămâne doar speranța
Atunci când totul e crunt;
Și vâslind cu demnitate,
În aval, către apus,
Regăsindu-ți în etate
Anii ce prea brusc s-au dus,
Cu un zâmbet fad, dar dulce,
Mulțumit de ești cu tine,
Valul te ia și te duce,
Navigând printre destine;
Iar când cei ce te-înconjoară
Te privesc doar la trecut,
Precum un apus de vară
Ce în mare s-a pierdut,
Să nu ai niciun regret,
Ăsta este rostul vieții,
Tot ce-i nou ori desuet
Piere în abisul nopții.
Seara se lasă din nou,
Mâine răsăritul vine,
Graiul unui biet stilou
Scrie „totul va fi bine”…
D.P.
Dinu Popescu 
Publicat de