Când vine seara

Când vine seara și, plăpând,
Luna răsare din mare,
Cu inima-mi tremurând,
Privesc rătăcit în zare.

Când la al nopții miez senin
Mă afund lin în uitare,
Golind cupele cu vin,
Tânjesc spre detașare.

Când în al clipei sideral
Glas al sorții prigonește,
Eu mă pierd spre un aval
De vise vechi dintr-o poveste.

Printre aburi de pelin,
Cuget limpede-n tăcere
La noțiunea de divin,
Ascunsă sublim în stele.

D.P