Când vine seara

 Când vine seara și, plăpând,
 Luna răsare din mare,
 Cu inima-mi tremurând,

 Privesc rătăcit în zare.

 Când la al nopții miez senin
 Mă afund lin în uitare,
 Golind cupele cu vin,

 Tânjesc spre detașare.

 Când în al clipei sideral
 Glas al sorții prigonește,
 Eu mă pierd către un aval

 De vise vechi dintr-o poveste.

 Printre aburi de pelin,
 Cuget limpede, în tăcere,
 La noțiunea de divin,

 Ascunsă sublim în stele.

D.P.

Reclame

Publicat de

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s