Eternitate, oare te voi zări cândva,
Va fi pentru un ceas, dar cât îmi va părea?
Îți voi desluși chipul și zâmbetul senin,
Vom mai sorbi o gură din cupa cu pelin…
Și când la ceas de seară în ochi ne vom privi,
Mireasma-ți amăruie mă va năpădi.
Și îți voi râde-n față când te vei apropia
Sub clar de Lună plină, și nu mă va durea.
O stâncă las în urmă, izbită etern de-un val,
Adio, dar mă-ntorc cu valul iar la mal.
Priviți-mă, voi fi aici, voi fi departe,
Vom fi-mpreună atunci,
Eternitate.
D.P.
Dinu Popescu 
Publicat de