Sunt doar un alt scriitor nebun,
Străpuns de gheara disforiei,
Zâmbesc amar, să nu mai spun
De icnetele abuliei.
Sunt doar un alt scriitor pierdut
Pe calea veșnicului ieri,
Același drum l-au străbătut
Și alți pacienți, în alte seri.
Sunt doar un alt scriitor vremelnic,
Ce naște stihuri din noian,
Un mizantrop ce samavolnic
Spulberă orice vis mundan.
Sunt doar un alt scriitor banal,
Un glas prea fad dintr-o mulțime,
Cândva, un pur emoțional,
Precum mulți alții din vechime.
Sunt un scriitor, un trecător,
Cel ce am fost, cel care sunt,
Mă nasc, trăiesc, iubesc şi zbor,
Nu sunt un demon, dar nici sfânt.
Sunt un scriitor cum tot au fost,
Și mulți, un timp, tot or mai fi;
O elegie fără rost,
Precum un gând ce se sfârși.
Sunt un scriitor, un vicios,
Beau vin, fumez, mi-e frig și dor;
Și da! iubesc tot ce-i frumos –
Platonic, deci sunt Zburător.
Și uite cum mă contrazic,
Am tribulații, am hachițe;
Sunt eu normal? Parol îți zic
Că mintea mea-i un ghem de ițe.
Gândesc, deci sunt, sunt, deci exist,
Sunt plin de-angoase, utopist,
Mă nasc și mor, chiar sunt imun;
Sunt doar un alt scriitor…nebun.
D.P.
Dinu Popescu 
Publicat de