Un val de-ai fi, m-aș arunca în tine,
Ori de-ai fi vin, mereu m-aș îmbăta,
Privește, ziua trece, noaptea vine,
Din tot ce-a fost, nimic nu pot uita.
O stea de-ai fi, aș rătăci prin ceață,
Cutreierând poteci, orbit de raza ta,
Eu demiurg și tu eternă soață,
Iar lumea pentru noi n-ar mai conta.
Ocean de-ai fi, m-aș îneca în tine,
Ca un stingher plutind spre alt stingher,
Iubește-mă acum, când sunt ruine,
Iubește-mă și-nalță-mă spre cer.
Dar ești poem și eu te scriu pe valuri,
Dar sunt poet și mă îmbăt cu vin,
Se nasc și mor deșarte idealuri;
Poetul morții mele – ce destin…
D.P.
Dinu Popescu 
Publicat de